UNIUNEA EUROPEANĂ
       
Proiect finanţat prin Phare
RO 2006/018-445.01.02.12
English
Български
Consiliul Judeţean Constanţa   Guvernul României
 Acasă    
 Despre proiect    
 Parteneri    
 Cetăţi antice    
 Contact    
Sunteţi aici: Cetăţi antice » Cetatea DUROSTORUM

Cetatea DUROSTORUM

CETATEA DUROSTORUM

Municipiul Silistra, Districtul Silistra

Animaţie

Cea mai timpurie informaţie scrisă despre Durostorum o datorăm lui Claudiu Ptolemeu (Claudius Ptolemaeus) din oraşul Alexandria în Egipt, născut în jurul anului 83 şi decedat la începutul guvernării împăratului Marc Aureliu (161 - 180) – între anii 161/163 sau la puţin timp după aceasta. În opera sa “Geografia” (Geographia, III, 10, 5) acesta se referă la aşezarea Dourostoron.

În Tabula Peutingeriana (Tabula Peutingeriana), care se păstrează actualmente la Biblioteca Naţională din Viena, este menţionată staţia Durostero pe drumul dinspre Singidunum (Belgrad) - Viminacium (Kostolac, principalul oraş din Moesia Superioară) – Oescus - Novae – Sexaginta Prista şi de acolo, după Durostorum, în jos către nord-est spre Delta Dunării. Durostorum este menţionat ca sediu de legiune - Dorostoro, leg. XI Cl., amlasat la 12 mile romane la est de Tegulitium (menţionat ca Teclitio m. p. XII) şi la vest de Sucidava (Sucidava m. p. XVIII).

În “Lista rangurilor de serviciu, Orient” (Notitia Dignitatum, Оrientis XL, 26, 33), document care a fost completat pentru regiunea Dunării inferioare în anii 393 - 394, este menţionat contingentul militar al acestei localităţi în sec. IV - Milites quarti Constantini, Durostoro, precum şi un Praefectus legionis undecimae Claudiae, Durostoro (se presupune că aceste două unităţi nu au existat în acelaşi timp).

În Codexul împăratului Teodosie ІІ (408 - 450) (Codex Theodosianus X, 1, 11, anno 367 este notată denumirea Dorostori), iar în Hieronym. Chr. ab Abr. 2379 = anno 363 citim Dorosthori (acest document reprezintă o culegere de legi, completată treptat între anii 312 – 337).

Istoricul Romei târzii Ammian Marcellin (Ammianus Marcellinus, născut în Antiohia în jurul anului 330 într-o familie grecească de vază), XXVII, 12 menţionează Dorostorus ca un oraş important din Moesia (de fapt Moesia Secunda), alături de capitala Marcianopole.

În Codexul împăratului Iustinian І (527 - 565) (Codex Iustinianus, VIII, 41, 6 anno 294) citim despre un edict emis cu privire la datorii şi plata acestora, emis de către Diocleţian şi Maximian în Dorostolo. Eusebius Sophronius Hieronymus (născut în jurul anului 340 în or. Stridon în Dalmaţia)

Ghidul de călătorie al lui Hieroclis (Hieroclis Synecdemos, redactat definitiv în anii 527 - 528) reprezenta “îndreptarul de stat administrativ” pentru funcţionarii superiori delegaţi în provincii. Acolo este menţionat că provincia Moesia (aici este vorba de Moesia secunda) era guvernată de hegemon şi acolo existau 7 oraşe: Marcianopole, Odessos, Dorostol, Nicopolis, Nove, Apiaria şi Abrit.

Procopius din Caesarea (a trăit probabil între anii 500 - 562) în lucrarea sa “Despre construcţii” (Procopius. De aedificiis., IV, 7) menţionează că împăratul Iustinian a reparat pereţii cetăţii Durostorum (Dor ü stolo ò ). În ultimul timp se presupune că cel de-al ІV capitol, care se referă la teritoriile noastre, nu a fost finalizat. Se consideră că însuşi Procopius nu a vizitat personal aceste teritorii, ci a folosit tabulariile şi scriptoriile Constantinopolului. Aceasta s-a întâmplat pe parcursul ultimilor ani ai vieţii sale (Perrin-Henry 1981, 93 - 106).

Teophilact Simocatta (Teophilactus Simocatta) a creat pe parcursul guvernării lui Iraclie (610 - 640), însă descrie evenimente, petrecute în timpul lui Mauricius (582 - 602), în 8 părţi. În cărţile sale “Istoriile” (Historiae I, 8, 10, VI, 6, 5) menţionează Durostorum în legătură cu campania către Prisc contra slavilor pe partea cealaltă a Dunării Inferioare la sfârşitul guvernării împăratului Mauricius ( ô x í D ü r ï stoloh). În alt loc se menţionează că khaganul avar chinuia neîncetat populaţia Sciţiei şi Moesiei cu incursiunile sale. Acesta chiar a cucerit câteva oraşe mari, printre care Bononia, Acve, Dorostol, zaldapa, Panasa, Marcianopole şi Tropaeum Traiani. În Propyl. ad Acta SS. Nov. 827, 3 Juli nr. 1 este menţionată localitatea amintită aici ( d k Dwrost ü lou).

Un autor anonim din Ravena (Ravenas Anonymus) în opera sa “Cosmografia” (Cosmographia, IV, 7, scrisă în 5 volume la sfârşitul sec. VІІ) menţionează Durostolun ca oraş important în Moesia, cu referinţă la un autor mai vechi – Livanius.

Istoricul gotic Iordan (sec. VІ) (Iordanes. Getica, 176) comunica în mod special că comandantul militar Flavius Aetius (Fl. Aetius), care i-a provocat o înfrângere zdrobitoare lui Attila în câmpiile Cataloniei din Franţa actuală, era de origine din Dorostorena (Durostorum) şi provenea din poporul extraordinar de viteaz al moesilor.

În inscripţiile în limbile latină şi greacă din Histria întâlnim forma Durosterum – d(ecurio) m(unicipi) Durosteri.

(Eusebius Hieronimus, XXXVIII, 11), comunică că în timpul împăratului Iulian (361 - 363) administratorul diocezei Tracia Capitolinus a dat dispoziţia să fie ars pe rug creştinul Aemilianus, locuitor al Durostorum (Dorostori). Episcopul Ambrozie din or. Trir (în jurul anului 340), adversar al arianilor, în una din scrisorile sale vorbeşte despre Avxentie – episcop în Sciţia. În anii 380 - 381 acesta a fost episcop în Durostorum. În Chron. Pasch., I, 549, № 17/В citim d n Dorost ü l ù .

În aşa-zisa listă a lui Epifanie, păstrată într-o copie de la începutul sec. VІІ, dar întocmită în timpul împăratului Iustinian І, este menţionat episcopul Dorostolului, sufragant al mitropolitului Marcianopole-lui.

Scurtă istorie a Durostorumului-Silistra sec. ІІ-VІІ

Cetatea Durostorum s-a dezvoltat treptat devenind un centrul militar-administrativ situat pe malul Dunării. Alături de celelalte, acesta trebuia să apere teritoriile Dunării Inferioare împotriva incursiunilor nesfârşite ale barbarilor din nord. În acest scop, după victoria asupra dacilor din anul 106 după Hr., aici, din ordinul împăratului Traian (97-117) a fost instalată una dintra unităţile militare ale Imperiului Roman – Legiunea ХІ Claudia. Predomină părerea că numele oraşului Durostorum are o origine traco-getică (unii îl traduc ca „cetate solidă”), care cel puţin atestă continuitatea din toponimie.

La instalarea legiunii (care număra în jur de 5 000 militari) s-a început imediat ridicarea unei tabere permanente bine fortificate, iar lângă tabăra legiunii a început formarea canabae-lor şi vicusului, în care sunt cazaţi veteranii. Dintr-o inscripţie romană de pe timpurile împăratului Antoninus Pius (138-161), descoperită la Silistra, aflăm că cetăţenii „Canabae-lor Elieve ale legiunii ХІ Claudia” - Gnaeus Opius Soterh şi fiul său Opius Soter, au înălţat un templu zeului suprem Jupiter. Împreună cu militarii legiunii se deplasau şi persoane civile - meşteşugari, comercianţi, emigranţi din teritoriile întregului Imperiu Roman şi în special din provinciile estice, care au contribuit la prosperitatea materială şi culturală a oraşului. În paralel cu aceasta, Durostorum este inclus în reţeaua drumurilor romane. Prin el trecea una din magistralele determinante pentru structura imperiului – drumul periferic dunărean de la Roma prin Vindibona (Viena) până la ţărmul vestic al Mării Negre. Al doilea drum, care începea la Durostorum, traversa provincia Moesia şi ajungea până la capitala Marcianopole (or. Devnya).

 

 

Dezvoltarea economică rapidă a Durostorumului, precum şi poziţia sa strategică importantă nu au rămas în afara câmpului de vedere al puterii centrale. În jurul anului 169 Marc Aureliu (161-180) – împăratul-filozof, ridică oraşul la rang de „municipiu” (oraş roman cu autoadministrare), iar locuitorii săi devin cetăţeni romani cu drepturi depline. Dovada comemorativă a acestui eveniment o reprezintă o inscripţie latină din Silistra, în care citim “Atotputernicului supremului (zeu – b.a.) Jupiter şi Junona împărăteasa pentru izbăvirea împăratului Marc Aureliu August şi a municipiului Aurelian Durostorum (a fost înălţat acest altar de către – b.a.) de către duumvirii Gai Terentius Horodian şi Lucius Humerius Pontic...”

În paralel cu municipiul se dezvoltă şi vicusurile (satele). Într-o inscripţie din anul 209 sunt menţionaţi veteranii cu statut de consistentes – cetăţeni romani care locuiesc în aşezare, locuitorii căreia sunt denumiţi vicani.

Din a doua jumătate a sec. ІІ şi în special în sec. ІІІ raionul Dunării Inferioare devine zona incursiunilor „barbare”, începute prin invaziile costobocilor, carpilor şi goţilor. După lupte crancene, goţii şi carpii au reuşit să cucerească Durostorum şi cetăţile înconjurătoare şi să aducă daune importante sistemului defensiv şi economiei oraşului.

Pe parcursul ultimelor decenii în cadrul săpăturilor arheologice au fost cercetate sectoare din zidurile cetăţii legiunii ХІ Claudia şi a sistemului de fortificaţii din antichitatea târzie, reţeaua stradală de alimentare cu apă şi canalizare, vile, construcţii şi locuinţe romane, băi, cuptoare, construcţii funerare etc. Este impresionant cavoul de la sfârşitul sec. ІІІ al unui important magistrat roman din centrul necropolei Durostorumului, aşezat în sarcofag cu sceptrul de lictor, fibulă din aur, inel şi podoabe, centură din argint cu cataramă aurită, săbii bogat ornate cu aur, argint şi pietre preţioase şi în cele din urmă cu carul, decorat cu statuete de zei şi animale, care nu are analog printre monumentele artei Romei târzii. Există zeci de înhumări bogate în sarcofage şi cavouri din piatră din secolele ІІІ-ІV cu podoabe preţioase şi inventar funerar.

În timpul guvernării lui Diocletian (284-305) şi Constantin cel Mare (304-337) au loc modificări structurale profunde ale Imperiului Roman, care îşi găsesc o reflectare puternică în viaţa economică, politico-militară, religioasă şi spirituală a Durostorumului. La începutul sec. ІV sistemul de apărare a oraşului este lărgit şi întărit. Este restaurată fortificaţia taberei legiunii, iar pe malul râului Dunărea a fost construit un castel bine fortificat sub formă de poligon cu port. Între tabără şi castel s-a dezvoltat oraşul antic târziu, unde au loc mari demolări la sfârşitul sec. ІІІ şi ІV şi construcţia unor noi clădiri publice şi particulare în cea de-a doua jumătate a sec. ІV - V. Un semn al prosperităţii îl reprezintă şi înhumările bogate din necropolă, unde a fost descoperit cunoscutul cavou cu picturi murale. Este simptomatic faptul că în această perioadă de viaţă a imperiului intensă şi plină de inovaţii, Durostorum se află în atenţia însuşi împăratului Diocletian, care l-a vizitat a doua oară la 8 iunie 304. pe lângă realizarea unor proiecte de construcţii şi administrative importante, vizitele împăratului ar fi putut fi cauzate şi de procesele împotriva puternicei comunităţi creştine din Durostorum. Orasul se transformă într-un centru important al creştinismului timpuriu din Dunărea Inferioară, ceea ce explică şi deschiderea unei catedre episcopale încă din anul 380. Prin afirmarea oraşului drept catedră episcopală s-au impus modificări urbanistice. Astfel, aproximativ în centrul Durostorumului, între tabără şi castel, este înălţată o impunătoare bazilică timpuriu creştină cu trei naosuri cu o lungime de circa 35 m. La răsărit de aceasta este cercetată o impunătoare construcţie publică (17х12 m) cu o sală impunătoare şi absidă, iar înaintea ei a fost descoperită o mică baie. Nu este exclus ca acesta să fie palatul episcopilor din Dorostol sau reşedinţa guvernatorilor oraşului în sec. V-VІ.

Între cea de-a doua jumătate a sec. ІV şi sfârşitul sec. VІІ Dobrogea şi Durostorum au fost supuse unor invazii neîncetate şi au fost arena impactului dintre civilizaţia antică târzie şi lumea barbară. În anul 376 în apropierea oraşului au năvălit sute de mii de goţi, care peste doi ani au ruinat provinciile de răsărit ale imperiului şi au incendiat Durostorum. Totuşi, la sfârşitul sec. V oraşul a reînviat, pentru a trăi o nouă înflorire sub Iustinian cel Mare (527- 565). Atunci fortificaţiile au fost refăcute şi lărgite, viaţa concentrându-se după pereţii puternici ai castelului sub formă de poligon de pe malul Dunării. După Iustinian cel Mare, în sec. VІ şi la începutul sec. VІІ, Dorostol devine avanpostul principal al imperiului împotriva avarilor şi slavilor, care, totusi, în anul 578 este cucerit şi distrus de avari şi slavi. Conform descoperirilor monetare şi altor surse, la sfârşitul sec. VІ Dorostol (în sec. VІ se folosea forma grecească a denumirii Durostorum - Dorostol) este restaurat din nou, pentru a continua să existe ca un avanpost al Bizanţului în Dunărea Inferioară până la venirea protobulgarilor la sfârşitul sec. VІІ, conduşi de hanul Asparuh (680-701).


Acasă Despre proiect Parteneri Cetăţi antice Contact