LEGE nr.45 din 1 iulie 1994 (*actualizata*)
Legea apararii nationale a Romaniei (actualizata pana la
data de 18 noiembrie 2003*)
EMITENT:
PARLAMENTUL;
*) Textul initial a fost
publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 7 iulie 1994. Aceasta este forma
actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A.
Piatra Neamt pana la data de 18 noiembrie 2003, cu modificarile si completarile
aduse de: ORDONANTA DE URGENTA nr. 13 din 13 martie 2000; LEGEA nr. 398 din 10 iulie 2001; LEGEA nr. 38 din 16
ianuarie 2002; ORDONANTA DE URGENTA nr. 74 din 13 iunie 2002.
Parlamentul Romaniei
adopta prezenta lege.
Dispozitii generale
Apararea Nationala
cuprinde ansamblul de masuri si activitati adoptate si desfasurate de statul
roman in scopul de a garanta suveranitatea nationala, independenta si unitatea
statului, integritatea teritoriala a tarii si democratia constitutionala.
Activitatile privind
apararea nationala sint asigurate si duse la indeplinire de catre autoritatile
publice, potrivit competentelor stabilite prin Constitutie si legile tarii.
Masurile adoptate privind
apararea nationala sint obligatorii pentru toti cetatenii tarii, pentru
autoritatile si institutiile publice si private si pentru toti agentii
economici, indiferent de forma de proprietate.
Reglementarile privind
apararea nationala se intemeiaza pe respectarea prevederilor Constitutiei si
ale legilor tarii, pe principiile doctrinei militare a statului roman si
normele general-admise de dreptul international, precum si pe prevederile
tratatelor la care Romania este parte.
In caz de agresiune care
atenteaza la integritatea teritoriala, la existenta si la unitatea statului si
a poporului roman, a carei amploare depaseste capacitatea combativa a fortelor
armate organizate pe principiul suficientei defensive, riposta va cuprinde
formele corespunzatoare in care vor fi angajate toate resursele umane si
materiale necesare respingerii acesteia.
ART. 5(ABROGAT PARTIAL DE Art. 28 LEGE 42/2004)
(1) In interesul
securitatii si apararii colective, potrivit obligatiilor asumate de Romania
prin tratate, acorduri si alte intelegeri internationale, participarea fortelor
armate la actiuni militare, actiuni in sprijinul pacii sau in scopuri umanitare
se aproba de Parlament, la propunerea Presedintelui Romaniei.
(2) Desfasurarea
exercitiilor si a operatiunilor de mare amploare ale fortelor armate, precum si
a altor activitati care implica intrarea, stationarea ori trecerea unor unitati
militare straine pe teritoriul Romaniei se aproba de Parlament, la propunerea
Presedintelui Romaniei.
(3) Pentru activitatile
de natura celor prevazute la alineatul precedent, de mai mica amploare,
aprobarea se da de catre Presedintele Romaniei, astfel:
a) la propunerea
Guvernului, pentru actiuni cu durata de pana la 90 de zile, care angajeaza
forte in valoare de pana la o brigada din trupele de uscat, un grup de aviatie
si o escadra navala, cu formatiunile de comanda si de sprijin aferente, dar nu
mai mult de 5.000 de militari;
b) la propunerea
primului-ministru, pentru actiuni cu durata de pana la 60 de zile, care
angajeaza forte in valoare de pana la un batalion sau divizion din trupele de
uscat, o escadrila de aviatie si un divizion de nave, cu formatiunile de
comanda si de sprijin aferente, dar nu mai mult de 3.000 de militari;
c) la propunerea
ministrului apararii nationale, pentru actiuni cu durata de pana la 45 de zile,
cu forte terestre, aeriene si navale, care angajeaza maximum 2.000 de militari.
(4) Abrogat.
(5) Participarea unor
unitati ale fortelor armate, in afara teritoriului Romaniei, cu efective si
tehnica de lupta, la exercitii militare comune cu unitati ale altor state se
aproba de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului apararii nationale
sau a ministrului de interne, dupa caz.
Art.
Alin. (4) al art.
Structura sistemului
national de aparare
Sistemul national de
aparare cuprinde: conducerea, fortele, resursele si infrastructura teritoriala.
Conducerea sistemului
national de aparare este un atribut exclusiv si inalienabil al autoritatilor constitutionale
ale statului si se realizeaza de catre: Parlament, Presedintele Romanie,
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul Romaniei, Ministerul Apararii
Nationale si autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul
apararii nationale.
Pentru conducerea
actiunilor militare la nivel strategic se infiinteaza, pe timp de razboi,
Marele Cartier General, subordonat direct Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii. Numirea in functie a sefului Marelui Cartier General se face de catre
Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului apararii nationale.
Structura organizatorica
si atributiile Marelui Cartier General se stabilesc din timp de pace prin
hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, la propunerea ministrului
apararii nationale.
Pentru asigurarea
conducerii unitare pe timp de razboi, in fiecare judet si in municipiul
Bucuresti se infiinteaza, prin hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii, functia de comandant militar, subordonat Marelui Cartier General.
Atributiile comandantului
militar se stabilesc din timp de pace de catre Statul Major General si se
aproba prin hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
Numirea comandantilor
militari ai judetelor si al municipiului Bucuresti se face de catre seful
Marelui Cartier General.
Fortele destinate
apararii se compun din fortele armate si fortele de protectie.
Fortele armate cuprind
armata, mari unitati si unitati din subordinea Ministerului Administratiei si
Internelor, cele ale serviciilor de informatii ale statului si alte formatiuni
de aparare armata organizate potrivit legii.
Fortele de protectie
cuprind: unitatile si formatiunile de protectie civila, formatiunile
sanitar-voluntare ale Crucii Rosii si alte formatiuni ce se vor stabili prin
lege.
Fortele destinate
apararii desfasoara activitati de pregatire specifice, in limitele spatiului
national terestru, aerian, maritim si fluvial, cu respectarea normelor de
protectie a mediului.
Pentru desfasurarea
acestor activitati, fortele destinate apararii folosesc poligoanele si
celelalte amenajari din dotare, precum si terenurile, aeroporturile,
aerodromurile, porturile, spatiile si alte bunuri imobiliare stabilite impreuna
cu autoritatile administratiei publice sau persoanele fizice ori juridice
respective, in conditiile legii privind rechizitiile.
Dupa efectuarea
activitatilor prevazute la alin. 1 si 2, bunurile imobiliare respective se
restituie in starea in care au fost preluate.
Resursele apararii
nationale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale
si de alta natura, pe care statul le asigura si le angajeaza in sustinerea
eforturilor de aparare a tarii.
Resursele umane se
constituie din intreaga populatie apta de efort pentru apararea nationala.
Pregatirea populatiei pentru aparare se realizeaza potrivit legii.
Cetatenii romani apti
pentru serviciul militar nu pot fi numiti in functii de conducere din
institutiile autoritatilor publice, daca nu au indeplinit aceasta obligatie din
motive imputabile lor.
Ministrii, secretarii si
subsecretarii de stat, precum si demnitarii cu rang corespunzator acestora,
prefectii, subprefectii, primarii si secretarii de la municipii, orase si
comune, conducatorii agentilor economici si institutiilor publice cu sarcini la
mobilizare vor fi pregatiti, in vederea indeplinirii atributiilor ce le revin
pe linia apararii nationale, prin grija Statului Major General.
Modul de organizare si
participare la pregatire a persoanelor avind functiile stabilite la alin. 1 se
stabileste prin hotarire a Guvernului.
Celelalte resurse, precum
si pregatirea economiei si a teritoriului pentru apararea nationala se asigura
in conformitate cu prevederile legii.
Cheltuielile necesare
organizarii, inzestrarii, mobilizarii, intretinerii si instruirii efectivelor
active si in rezerva, precum si finantarii lucrarilor de investitii ale
fortelor armate se suporta din bugetul de stat si din alte fonduri legal
constituite.
Infrastructura
teritoriala se constituie din ansamblul lucrarilor si amenajarilor teritoriului
care pot fi folosite in scopul apararii nationale.
Pregatirea teritoriului
pentru apararea nationala se asigura in conformitate cu prevederile legii.
Ministerele, autoritatile
administratiei publice, agentii economici indiferent de forma de proprietate,
au obligatia de a obtine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor
obiective de investitii si dezvoltarea celor existente, in scopul incadrarii
acestora in infrastructura sistemului national de aparare. Lista obiectivelor
de investitii si dezvoltare, precum si criteriile de realizare a acestora,
pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileste prin
hotarire a Guvernului.
La proclamarea starii de
asediu sau de urgenta, la declararea mobilizarii ori a starii de razboi pot fi
rechizitionate bunuri apartinind agentilor economici, institutiilor publice,
celorlalte persoane juridice si persoanelor fizice si pot fi chemati cetateni
apti de munca pentru prestari de servicii, in conditiile prevazute de lege.
In situatiile prevazute
la alin. 1, prin hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, agentii
economici a caror activitate este nemijlocit legata de asigurarea resurselor
necesare apararii pot fi militarizati. Organizarea si functionarea acestora se
stabilesc prin hotarire a Guvernului.
Fortele armate vor
acumula din timp de pace, in rezervele proprii, armament, tehnica de lupta si
materiale care sa asigure indeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea
consumurilor si a pierderilor probabile la razboi.
Nomenclatorul si
nivelurile acestor rezerve se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la
propunerea Ministerului Apararii Nationale si, dupa caz, a organelor de resort.
Inlocuirea periodica si
transferul in economie a bunurilor din rezervele constituite se reglementeaza
prin hotarire a Guvernului.
Stadiul pregatirii
populatiei, economiei si teritoriului pentru aparare se verifica prin exercitii
si antrenamente de mobilizare de catre Statul Major General impreuna cu Oficiul
Central de Stat pentru Probleme Speciale si cu Administratia Nationala a
Rezervelor Materiale, pe baza planului aprobat de Consiliul Suprem de Aparare a
Tarii.
Institutiile si
autoritatile administratiei publice, agentii economici, indiferent de forma de
proprietate, au obligatia de a satisface comenzile necesare apararii nationale,
integral si in termenele stabilite prin contract in timp de pace si cu
prioritate in timp de razboi.
Organizarea armatei
Armata este componenta de
baza a fortelor armate, care asigura, pe timp de pace si la razboi,
integritatea intr-o conceptie unitara a activitatilor tuturor fortelor
participante la actiunile de aparare a tarii.
Armata are in organizare
: organele centrale ale Ministerului Apararii Nationale, categoriile de forte
si organele militare teritoriale.
Organele centrale ale
Ministerului Apararii Nationale sint stabilite prin lege.
Categoriile de forte ale
armatei sint: trupe de uscat; aviatia si apararea antiaeriana; marina militara.
Ele au in compunere state majore, comandamente de arma, mari unitati si unitati
luptatoare, de invatamint si de instructie, precum si unitati si formatiuni de
asigurare de lupta si de logistica.
Organele militare
teritoriale au in compunere: centre militare zonale, centre militare judetene
si centre militare ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Art.
Art.
Atributiile autoritatilor
publice privind apararea nationala
Parlamentul, Presedintele
Romaniei, Guvernul Romaniei si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii isi exercita
atributiile privind apararea nationala potrivit prevederilor constitutionale si
legilor tarii.
Guvernul Romaniei
raspunde de organizarea activitatilor si de aplicarea masurilor ce privesc
apararea nationala si are urmatoarele atributii:
a) coordoneaza
activitatea ministerelor si a celorlalte autoritati ale administratiei publice
pentru realizarea masurilor de asigurare a capacitatii de aparare a tarii;
b) asigura alocarea si
utilizarea, potrivit legii, a resurselor financiare si materiale necesare
organizarii, inzestrarii si mobilizarii fortelor armate, intretinerii si
instruirii efectivelor, mentinerii in stare de operativitate a tehnicii si
armamentului, precum si realizarii lucrarilor de investitii pentru aparare;
c) stabileste obligatiile
ce revin ministerelor si agentilor economici din planul de mobilizare a
economiei nationale pentru primul an de razboi;
d) asigura, din timp de
pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de razboi, atit pentru
nevoile apararii, cit si ale populatiei;
e) conduce, prin
prefecti, activitatile specifice din judete si din municipiul Bucuresti.
Ministerul Apararii
Nationale raspunde de infaptuirea conceptiei fundamentale de aparare a tarii in
domeniul militar, in care scop:
a) analizeaza nevoile de
aparare a tarii si propune autoritatilor competente stabilite prin Constitutie
si alte legi, masurile privind organizarea si inzestrarea armatei, pregatirea
populatiei si a teritoriului;
b) asigura pregatirea
comandamentelor si instruirea efectivelor active si din rezerva;
c) organizeaza, din timp
de pace, pregatirea de mobilizare a armatei si populatiei; face propuneri
pentru declararea mobilizarii generale sau partiale si conduce desfasurarea
acesteia;
d) indruma si
controleaza, prin Statul Major General, in colaborare cu alte autoritati
abilitate, masurile de pregatire luate de ministere, agentii economici si
institutiile publice, in scopul realizarii productiei si a prestarilor de servicii
pentru fortele armate, intocmirii lucrarilor de mobilizare la locul de munca si
pregatirii teritoriului pentru aparare.
Ministerele, serviciile
de informatii ale statului, celelalte autoritati ale administratiei publice
centrale raspund de executarea masurilor de aparare a tarii, fiecare in
domeniul sau de activitate, potrivit legii; conducatorii acestora prezinta
rapoarte cu privire la exercitarea atributiilor privind apararea nationala,
dupa caz, Parlamentului, Guvernului, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii,
anual sau ori de cite ori li se cere.
La declararea mobilizarii
si a starii de razboi, ministrii de resort raspund direct de repartizarea
resurselor privind: materiile prime, produsele industriale, bunurile
alimentare, energia, transporturile, lucrarile publice si comunicatiile.
Cerintele fortelor
destinate apararii se asigura cu prioritate.
Autoritatile
administratiei publice locale, potrivit competentei, au, in timp de pace si in
caz de mobilizare si de razboi, in raza lor teritoriala, urmatoarele atributii:
a) asigura indeplinirea
de catre agentii economici, institutiile publice si persoanele fizice a
dispozitiilor si masurilor privind pregatirea populatiei, economiei si a
teritoriului pentru aparare;
b) urmaresc si intervin
pentru satisfacerea cererilor prezentate de unitatile militare existente in
raza lor teritoriala pentru nevoile de mobilizare;
c) indeplinesc masurile
necesare pentru efectuarea de rechizitii si chemari pentru prestari de servicii
potrivit legii;
d) intocmesc,
actualizeaza si pun la dispozitie centrelor militare judetene si ale
sectoarelor municipiului Bucuresti monografia economico-militara a unitatilor
administrativ-teritoriale respective;
e) asigura centrelor
militare zonale, judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti terenurile,
localurile, instalatiile de telecomunicatii, dotarile si fondurile necesare
desfasurarii activitatii acestora, potrivit normelor stabilite prin hotarare a
Guvernului;
f) indeplinesc orice alte
atributii referitoare la apararea nationala, potrivit legii.
Literele d) si e) ale
art. 35 au fost modificate de ORDONANTA DE URGENTA nr. 74 din 13 iunie 2002
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie 2002.
Sanctiuni
Nerespectarea
prevederilor prezentei legi atrage raspunderea penala, contraventionala,
administrativa sau civila, dupa caz.
Constituie contraventii,
daca nu sint savirsite in astfel de conditii incit, potrivit legii penale, sa
constituie infractiuni si se sanctioneaza cu amenda de la 200.000 la 5.000.000
lei, urmatoarele fapte:
a) nerespectarea
dispozitiilor art. 21 privind obtinerea avizului dat de Statul Major General
sau nerespectarea conditiilor prevazute in aviz;
b) neindeplinirea in timp
de pace de catre cei mentionati la art.
c) impiedicarea organelor
de control de a indeplini atributiile prevazute de prezenta lege.
Constatarea
contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre autoritatile
stabilite prin hotarire a Guvernului.
Dispozitiile prezentului
capitol privitoare la contraventii se completeaza cu prevederile Legii
nr. 32/1968*) privind constatarea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia
art. 25, 26 si 27.
*) Legea
nr. 32/1968 a fost abrogata de ORDONANTA nr. 2 din 12 iulie 2001 publicata
in MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 25 iulie 2001.
Dispozitii finale
La data intrarii in
vigoare a prezentei legi orice alte dispozitii contrare se abroga.
Prezenta lege intra in
vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
A se vedea si ORDONANTA DE URGENTA nr. 64 din 28 iunie 2003 publicata in MONITORUL
OFICIAL nr. 464 din 29 iunie 2003.
Aceasta lege a fost
adoptata de Senat in sedinta din 2 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art.
74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU
GHERMAN
Aceasta lege a fost
adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 21 iunie 1994, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI
DEPUTATILOR
RADU BERCEANU