« Inapoi la harta

Istoria cetăţii Tomis ne este astăzi cunoscută datorită numeroaselor descoperiri cu caracter întâmplător, dar şi unor săpături izolate, ocazionale sau de salvare, efectuate de-a lungul anilor pe teritoriul actual al oraşului Constanţa. Se simţea nevoia imperioasă efectuării unor săpături şi cercetări arheologice sistematice, una dintre primele săpături stratigrafice la Constanţa fiind realizată în Parcul Catedralei din capătul peninsulei, unde nu s-a construit niciodată vreun edificiu modern. Cele patru campanii de săpături şi cercetări (1971-1974) au totalizat aproximativ  nouă luni de zile, impunând uneori un efort deosebit, ca urmare a problemelor complexe şi dificile de tehnică şi interpretare.

Iniţial au fost efectuate trei secţiuni orientate nord-sud, late de 3m şi lungi de 30m, iar o a patra secţiune de 3x20m era orientată est-vest, completate ulterior cu încă două secţiuni, între acestea lăsându-se câte un martor de pământ de 1 m.

Stratigrafia

Este necesară prezentarea stratigrafiei pornind de la cel mai vechi nivel (a doua jumătate a sec.VI a.Chr.) până la cel mai recent nivel surprins (sec. VI p.Chr.).

Nivelul1 (a doua jumătate a sec. VI a.Chr.)  - acestui nivel îi corespund  două locuinţe-bordei, adâncite în pământul viu. Nivelul este bine databil prin ceramica greacă arhaică (resturi de amfore de Chios, vase cu figuri negre), ceramică autohtonă lucrată la mână şi vârfuri de săgeţi premonetare.

Nivelul 2 (sec. V a.Chr.)  este constituit din mai multe podele de lut, pe alocuri cu urme de arsură. Acestui nivel îi corespund zidurile unei locuinţe. Datarea s-a făcut pe baza monedelor histriene cu „roata” şi a ceramicii attice.
Nivelul 3 (sec. IV a.Chr) se prezintă sub forma unor podele de lut, de culoare neagră-cenuşie, cu foarte multă cenuşă, situaţie ce atestă o distrugere către sfârşitul sec. IV a.Chr. Continuă să fie utilizată locuinţa din Secţiunea IV şi, alături de aceasta, s-au identificat resturile unei alte locuinţe cu ziduri de piatră în Secţiunea II. Acesteia din urmă îi corespunde un pavaj din piatră, apărut la 1,6m adâncime. Materialul arheologic descoperit în acest nivel este bogat şi sugestiv, conţinând  ceramică attică târzie, cu figuri roşii, fragmente de amfore de Chios, Thasos şi Heracleea Pontică, ca şi o monedă de la Filip al II-lea.

Nivelul 4 (sfârşitul sec. IV- începutul sec. III a.Chr.) este un strat gros de nivelare, pe alocuri fiind surprinse frânturi ale unor podele de lut.

Nivelele 5-6 (sec. III-II a.Chr.) sunt nivele bine evidenţiate şi constau în podele de lut sparte în unele porţiuni de gropi şi fundaţii de ziduri romane şi romano-bizantine. Materialul arheologic, foarte sugestiv (amfore ştampilate de Rhodos, Heracleea Pontică, Sinope şi din alte centre), a permis clar datarea celor două nivele.

Nivelele 7-8 (sec. I a.Chr.- I p.Chr.) sunt nivele elenistice târzii şi romane timpurii bulversate, în mare parte, de decapitările din epoca romană. S-au păstrat pe porţiuni restrânse, iar materialul arheologic este amestecat. Se datează printr-o monedă de sec. II-I a.Chr. şi ceramică de sec. I a.Chr.- I p.Chr. Acestor nivele le aparţin resturile de pavaj de sub nivelul străzii romane.

Nivelul 9 (sec. II-III p.Chr.) a fost surprins cel mai bine în secţiunea IV, precum şi în sondajele efectuate în stradă, acestea din urmă permiţând constatarea unei amenajări timpurii a acesteia. Aceluiaşi nivel îi corespund o parte  din zidurile locuinţelor identificate.

Nivelul 10 (sec. IV p.Chr.) este cel mai bine păstrat din punct de vedere al structurilor de locuire, majoritatea locuinţelor identificate fiind construite în această perioadă. Tot acum se amenajează strada, cu dale mari de calcar.

Nivele târzii, din sec. V-VI, au fost surprinse prin fundaţiile unor ziduri legate cu pământ şi prin câteva gropi menajere, nivelele de călcare propriu-zise fiind afectate de intervenţiile moderne. Acestei perioade îi corespund două chiupuri şi  o fântâna apărute în secţiunea IV. Epocii romane şi romano-bizantine îi aparţin majoritatea complexelor de locuire identificate în perimetrul cercetat. Este vorba de trei complexe de locuire situate de o parte şi de alta a străzii cu pavaj din dale de calcar.

Complexe de locuire

Resturile de locuire identificate în zona cercetată se pot împărţi în două etape cronologice: epoca greacă şi epoca romană. Bineînţeles că dovezile privind epoca greacă sunt limitate la acele resturi identificate în sondaje; epoca romană este, în schimb, foarte bine documentată, existând chiar posibilitatea distingerii mai multor etape constructive.

Se pot aminti, pentru început, cele mai vechi complexe identificate şi anume locuinţele adâncite în pământ, datând din epoca greacă arhaică (a doua jumătate a sec. VI a.Chr.). Aceste locuinţe-bordeie, identificate în secţiunea IV şi secţiunea V se prezintă sub forma unor gropi rectangulare adâncite în pământul viu, la circa 0,5 m adâncime.

În ansamblu, domină intervenţiile medievale, în cadrul cărora se pot decela mai multe etape, care constau în intervenţii de scoatere a zidurilor mai vechi, cu scopul obţinerii unor materiale de construcţii, precum şi în mai multe niveluri de construcţii şi reparaţii.