« Inapoi la harta

În apropiere de faleza înaltă a portului, pe strada Traian, parţial sub clădirea Liceului Mihai Eminescu, se ascund ruinele unei bazilici creştine, din care întâmplător s-a descoperit, în jurul anului 1960, numai cripta de sub altar.

Aceasta s-a păstrat destul de bine, după descoperire fiind consolidată şi amenajată împotriva distrugerilor. Pe opt trepte de piatră, zidite într-un culoar lung de 3,20m şi larg de 0,83m, situat pe latura de vest a criptei, se coboară la 2,50 m adâncime faţă de nivelul solului actual, unde se află o intrare înaltă de  1,66m şi largă de 0,80m, cu chenarul din lespezi mari de piatră cioplită.

În pragul de sus şi de jos se văd scobiturile pentru uşă, iar muchia interioară a tocului din dreapta este tocită, indiciu al unei folosiri îndelungate. Pe aici se păşeşte în interiorul criptei propriu-zise: o încăpere dreptunghiulară, cu laturile de N şi S de câte 6,15m, cele de E şi V de câte 3,75m şi cu tavan boltit.

Aproximativ 2/3 din  partea de V a criptei o constituie o încăpere destul de bine  păstrată, cu dimensiuni de 3,70x3,75m şi înălţimea maximă de 2,32m (în mijloc), pe ai cărei pereţi laterali (de N şi S) se mai păstrează o bună parte din tencuiala pictată cu roşu, verde şi gălbui, culorile fiind însă foarte mult şterse, pe alocuri abia distingându-se.

Pictura este alcătuită în jumătatea inferioară a pereţilor, din chenare dreptunghiulare mai mari, iar în jumătatea superioară şi la baza bolţii, din chenare mai mici, în care se află  crenguţe şi flori. În restul de aproximativ 1/3 din partea de E a criptei (2,45x3,75) sunt zidite trei morminte boltite, în formă de nişe, fiecare cu înălţimea de 1,68m şi lărgimea de 0,90m. Pe pereţii lor se mai păstrează resturi de  tencuială neşlefuită, fără nici o urmă de pictură. În peretele de S şi respectiv de N al mormintelor laterale, aproximativ la jumătatea înălţimii, sunt scobite două nişe mici pentru opaiţe.

Înăuntrul criptei s-au găsit două fragmente de plăci de marmură albă-vineţie, unul decorat cu semnul crucii suprapunându-se cu un glob, iar celălalt cu o pasăre într-un chenar trapezoidal, provenind de la amvonul ce se afla deasupra, în bazilică.

Datată în a doua jumătate a secolului al IV lea d.Chr., basilica din curtea Liceului Mihai Eminescu ar fi îndeplinit, conform specialiştilor, funcţia de episcopie a oraşului în secolul amintit.