« Inapoi la harta

Constanţa – anticul Tomis – a fost întotdeauna un teren fertil pentru cercetările arheologice, cercetări ce au adus la lumină descoperiri reprezentative pentru civilizaţia greco-romană, ce a înflorit aici timp de aproape un mileniu.

O astfel de descoperire a fost făcută într-o zi de 25 februarie 1988, în timpul unor săpături edilitare executate pe faleza portului de agrement al Constanţei, în perimetrul necropolei tomitane – este vorba de excepţionala descoperire a unui camere funerare cu dromos.

Mormântul-cavou are  un plan rectangular (dimensiuni interioare 2,80 x 2,30 x 2,05 m) şi este prevăzut cu un mic culoar de acces (dromos).

Ceea ce conferă acestui lăcaş sepulcral o valoare cu totul deosebită este realizarea artistică a interiorului. Peste tencuiala care acoperă în totalitate materialul de construcţie a fost pictată, în tehnica “a seco”, o amplă suită de reprezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe.

Pe peretele  nordic al mormântului se află pictată o frescă marcată de un puternic simbolism creştin; este vorba de o reprezentare a unei mese rituale (banchet funerar), în jurul căreia se află cinci persoane. Unul dintre personaje este pictat şezând, cu faţa întoarsă, fapt ce pare să sugereze că este vorba de cel defunct.

Pe mijlocul mesei se poate observa un platou de peşte, iar în dreptul fiecărui personaj, câte un coşuleţ cu pâine. Alături apar reprezentaţi doi servitori, ce toarnă vin mesenilor. Agapa are loc într-un spaţiu deschis, fapt argumentat de proiecţia în fundalul scenei a doi arbuşti, cel mai probabil palmieri.

Reprezentarea murală a banchetului funerar pare să sugereze că este vorba de un mormânt creştin, în picturile din catacombele romane apărând des astfel de reprezentări, numite „agape”, ce simbolizează euharistia.

Peretele vestic poartă la rândul său o bogată decoraţie zoomorfă şi fitomorfă, constând din două scene alăturate: prima este o imagine a unui iepure mâncând struguri, iar cea de-a doua scenă prezintă patru potârnichi, dintre care două se adapă din aceeaşi cupă (crater), scenă ce simbolizează sufletul însetat de dumnezeire.

Pe peretele din dreapta, peretele de răsărit, se regăseşte o frumoasă reprezentare a două păsări afrontate, care ciugulesc fructe dintr-un coş, aceste păsări fiind simbol al învierii şi imortalităţii sufletului uman.

Suita de scene este completată de fresca murală de pe peretele sudic, deasupra intrării în cavou, unde apar zugrăviţi într-o manieră naturalistă  şi cu o cromatică vie, patru porumbei încadraţi într-un vegetal, care beau apă dintr-o cupă.

Bolta întregului edificiu are o decoraţie fitomorfă continuă, arabescul vrejurilor delimitând câmpuri în interiorul cărora sunt înscrise alte plante stilizate.

Întreaga pictură murală cuprinde numeroase simboluri creştine, ceea ce pare să sugereze că fie defunctul, fie membrii familiei acestuia îmbrăţişaseră religia creştină.

În interiorul cavoului, aflat sub nivelul actual al solului, au fost depuse în sicrie de lemn corpurile a patru defuncţi în poziţie întinsă, orientate cu capul la vest şi cu mâinile pe lângă corp, după ritualul specific epocii. La acestea se adaugă un schelet în poziţie adunată, descoperit în stânga intrării şi altul, de copil, depus într-o amforă spartă, în dreapta.

Menţionăm că înhumările au fost făcute succesiv. Inventarul funerar este reprezentat de obiecte personale cu care unul dintre defuncţi (mai exact defuncta) a fost înmormântată şi anume: un philacterium, mai multe mărgele poliedrice faţetate, două brăţări din bronz din sârmă răsucite. În sicriu a mai fost găsit un unguentarium fusiform, cu bulb la mijloc. La celălalte schelete nu au fost găsite obiecte de inventar. Întregul inventar ne oferă importante repere cronologice pentru datarea monumentului funerar.

Toate obiectele de inventar din cavoul tomitan îşi găsesc analogii, până la identitate, în necropolele Scythiei Minor. Astfel, exemplare asemănătoare cu unguentariumul amintit au fost semnalate în necropola creştină de la Callatis, datându-se la mijlocul şi a doua jumătate a secolului IV p.Chr, precum şi în necropola similară a Tomisului, unde un unguentarium identic a fost găsit în asociere cu o fibulă de tipul “zwiebebn-Knopffibel” care se datează aproximativ între anii 340-380 p.Chr.

Având aceste repere cronologice, cercetătorii constănţeni au datat construirea cavoul tomitan în epoca constantiniană, cavoul fiind folosit pentru înhumări succesive până către începutul sec. V d. Chr.           

Astfel de lăcaşuri sepulclare construite din piatră de calcar şi cărămizi îşi au originea în mormintele de tip hypogeic care  au apărut în Dobrogea încă din perioada elenistică, fiind întâlnite în epoca romană şi mai apoi în perioada romano-bizantină, aşa cum o dovedesc cavourile de la Callatis, Hârşova, Durostorum (Silistra) şi Ossenovo.

Pictura întregului cavou, cu motive florale, arbori, animale şi păsări, poate fi lesne interpretată ca o evocare a paradisului. Tot de simbolistica lumii de dincolo poate fi legată şi imaginea cu porumbiţele de pe peretele de sud, precum şi cea cu potârnichile de pe peretele vestic, care sorb apă din cupă şi simbolizează sufletele însetate de Dumnezeu. O scenă foarte asemănătoare şi interpretată în acelaşi sens apare pe mozaicul mausoleului Gallei Placida de la Ravenna.

Nici scena cu păunii afrontaţi care ciugulesc fructe dintr-un coş nu este străină de simbolistica paleocreştină, scene asemănătoare se întâlnesc atât pe pereţii cavoului descoperit la Silistra, cât şi în cubiculum-ul de pe via Dino Compagni  (Roma).
Că scenele de pe peretele nordic al cavoului sunt marcate de un puternic simbolism este în afară de orice îndoială. Ne aflăm, credem, în faţa unei mese rituale celeste – agape. Acest ritual este evidenţiat printr-o simbolistică adecvată, constând din ţinerea paharelor în mâini de către doi dintre defuncţi, în scopul potolirii setei sacre. Apoi întreaga scenă este şi o aluzie la EUHARISTIE, la aşa-zisa „FRACTIO PANIS”, cele şase coşuleţe putând conţine pâine, iar platoul de pe masă peşte.
Scene similare sunt documentate în catacombele cu caracter creştin de la Roma. Astfel, în capela greacă din catacomba Priscilla este pictată o scenă a banchetului funerar simbolizând „FRACTIO PANIS”, iar în cripta „Dei Sacramenti” din catacomba V. Callisto întâlnim aceeaşi scenă legată de banchetul celest şi euharistie.

Împotriva caracterului păgân al complexului tomitan pledează chiar sărăcia inventarului, deoarece în sens contrar, la o asemenea bogăţie picturală, obiectele depuse ar fi fost pe măsură. Apoi, philacterium-ul reprezintă o punte de legătură între cele două religii, păgânismul şi creştinismul, aceste amulete fiind caracteristice mai cu seamă cultelor cu mistere prezente din plin la Tomis în secolele II-V p.Chr. De altfel, Sf. Chrysostomos ne informează că doamnele de la Constantinopol păstrau în mod obişnuit în secolul IV p.Chr. Evanghelia în cutiuţe în dreptul inimii.

La cumpăna dintre perioadele romană şi romano-bizantină, monumentul ni se înfăţişează ca o imagine remarcabilă a prosperităţii economice şi a rafinamentului artistic şi spiritual la care s-a ridicat populaţia romanică a Scythiei Minor, fiind o mărturie de netădăguit a creştinării timpurii a Dobrogei antice.